Pierdut, dar găsit

...:

Ai să te pierzi pe drum, ținând prea strâns de cretă. O să se sfărâme și ai să crezi că nu mai ai de unde lua pentru a continua, așa că ai să te oprești, iar în loc sa privești înainte, poate ai să dorești să te uiți înapoi.

Pe drumul din spatele tău e dificil de privit sau înțeles, căci arată asemenea unui desen făcut de un copil ce abia a descoperit culorile și s-a decis să deseneze pe pereți. Linii orizontale, drepte, curbe sau prea strâmbe, așa-i, acolo arată ca un nor, dar mai sus, zici că se pierde firul și e lăsat în soarta sorților.

Am să mă pierd de multe ori ținând prea strâns de cretă și încercând mereu să desenez cât mai drept, pentru că o să fie o perioadă când o să cred că doar așa o fi corect, dar apoi o să ajung înapoi la cuvântul meu, la destinația mea și lucrurile se vor decomplica.

Ești tu, Wanderlust, un cuvând atât de simplu și de onest, ce duce lumea întru cu totul alt sens. Și poate de asta mă și descrii, că spui ce vrei să se audă, da lași loc pentru interpretarea inimii. Primești definiții din diferite țări, faci compromis de sunet, strigări. Știu că sună poate prea copilăresc, dar destinația o oferi când îi dai și un sens.

Destinația nu trebuie să fie doar un loc, poate fi o persoană, de aceea pentru mine sunt tot eu, una mai din viitor. Țintesc către mine și tot pe mine mă iau ca pe ajutor.

Pentru că într-o lume despre care tot vorbesc, pentru care simt nevoia să mă închid, să povestesc, dar totuși niciodată să exteriorizez, ai nevoie și de un copilot, un om de drum lung, și cine altcineva decât unul cu care să împarți același drum.

Ce dedublare ciudată, plină aparent de narcisism, dar e de fapt o încercare de motivație cu o notă de eroism. O notă ușoară, discretă, care să nu deranjeze la cel necunoscut, o notă mai de subsol, pentru cei care vor să termine ce au început să citească pe parcurs.

Am să mă pierd pe drum, de multe ori, crezând că trebuie să mă îndoiesc, apoi când apele se vor liniști, furtuna va sista și eu voi atinge destinația, voi ști că totul a avut un folos. Fiecare îndoială, necunoștință de cauză sau aproape-răspuns, fiecare notă de subsol sau virgulă adăugate pe parcurs. Să simți și apoi să crezi, ca eu întâi am simțit durerea produsă de fiecare literă și apoi am ajuns la frumoasa concluzie, că tot ce mi-am dorit până în prezent, am parcurs.

miercuri, 29 iunie 2016
Posted by Lore

Pasiunea pe care aș transforma-o într-un business


Am 21 de ani. M-am gândit de multe ori la un businees. O afacere care să merite. Mă gândeam cum ar fi să dezvolt o idee nemaiîntâlnită, o idee care să îmi aducă un profit rapid și care să nu-și piardă sensul în timp. 

Am analizat posibilitățile săptămâni întregi. Oricine e liber să viseze cu ochii deschiși, nu? Dar să fiu totuși realist.

Ideile bune nu le găsim, așa, pur și simplu, mi-am zis. De fapt, ideile nu trebuie să le căutăm. Ele vin când ne așteptăm mai puțin și le conștientizăm mai târziu, când ne răspund cu un fapt, cu ceva palpabil.

Toate gândurile mele despre un potențial businees nu s-au risipit. Astăzi sunt gata să îți prezint o pasiune pe care aș transforma-o într-un business.


De ce aș transforma o pasiune într-un business?

Ei bine, cred că e cel mai sigur mod prin care îmi pot garanta succesul. Nu mă aștept la miracole, nici vorbă. Însă sunt convins că pasiunea este unul dintre lucrurile care trebuie să fie, în mod obligatoriu, integrat în planul unei afaceri. Pentru că lucrurile făcute cu pasiune sunt lucrurile bine făcute și care au succes.

Una dintre pasiunile mele este turismul. Aș călători la nesfârșit dacă ar fi posibil. Ideea de călătorie în sine mă bucură. Nu am un portofoliu consistent în materie de turism, cu care eventual să mă laud, dar îmi propun să am.

Am vizitat foarte puține colțuri ale Europei, dar mai multe ale României. Sunt locuri în care mi-ar plăcea oricând să mă reîntorc, locuri în care mi-am promis că o să revin.


De fiecare dată sunt impresionat de iluzia persistenței. De locurile care își păstrează vii originile, de locurile neatinse de timp. Tradiția mă fascinează.

Și am să mă opresc la turismul în România. Pentru că România are un potențial semnificativ. O să punctez imediat mai multe despre acest aspect.


De ce îmi doresc să deschid afacerea?

În primul rând, înainte de a-mi concluziona că afacerea trebuie să fie pusă la punct prin prisma pasiunii mele, și anume turismul, m-am întrebat de ce îmi doresc să deschid afacerea.

Am observat că tot mai mulți turiști străini sunt fascinați de locurile pe care le descoperă în România. S-a scris în presa internațională despre unele zone ale Transilvaniei ori ale Bucovinei, zone neatinse de prezent. S-au făcut documentare. Sunt locuri care își păstrează farmecul unei epoci după care n-am încetat nici noi românii să tânjim. Există potențial și trebuie fructificat.

Faptul că se investește foarte puțin în păstrarea acestor zone, în conservarea clădirilor și a locurilor, de altfel iubite de străini, mă motivează să îmi doresc să fac ceva în această privință.


Cum vreau să acționez?

Cred că e forate important să conving. Să conving locuitorii acestor zone să lucreze alături de mine pentru a menține și a fructifica potențialul turistic. Sunt convins că odată ce acest pas este făcut, lucrurile vor căpăta contur și afacerea va fi pe drumul succesului.

Îmi doresc ca oamenii să înțeleagă că unul dintre cele mai importante aspecte este faptul că vor putea să câștige din turism, să trăiască din turism. Casele lor, neschimbate odată cu trecerea zecilor de ani, pot fi astăzi obiective turistice.



Casele tradiționale, cu arhitectura lor deosebită, datinile și obiceiurile străvechi, pot constitui astăzi reale obiective care să întregească și să dezvolte turismul în România.

Motive în plus pentru care îmi doresc să-mi transform pasiunea într-o afacere.


De unde iau banii pentru investiție?

Până când afacerea mea va fi gata să aducă profit, este important să investesc. Să investesc în oameni. Oamenii locurilor despre care vorbeam. Cei care cunosc tradițiile, arhitectura locurilor, istoria și obiceiurile. Cei care pot conserva și reconstrui ce este deteriorat.

Investiția înseamnă să pun la bătaie bani. Bani pe care nu îi am. Cu 10.000 de lei aș putea să-mi pun în practică planul. Mă gândesc să fac un împrumut.

Cei de la Provident cred că ideile frumoase pot deveni realitate și atunci când am un buget redus. De aceea, zic ei, dincolo de împrumuturi, vor să dea credit îndrăznelii și emoțiilor mele. Ceea ce mă bucură și mă încurajează să cred în pasiunea și afacerea mea.
Doar privind un sat pitoresc, o casă bătrânească, un peisaj câmpenesc, ne vom da seama de bogăția pe care o deține. Bogăție spirituală în primul rând. Așa cred eu că ar trebui să vedem turismul în România.

Acesta este motivul pentru care vreau să investesc în turism, în pasiunea mea.

Cred în afacerea mea pentru că sunt convins că tradiția trebuie să existe mai întâi de orice altă schimbare. Cred că evoluția fiecărui colț de lume trebuie să se facă prin prisma a ceea ce înseamnă de fapt, la origine, acel loc. Nu cred că trebuie să ne pierdem esența.


duminică, 8 mai 2016
Posted by Costin

Imagini din culise - Congressis 2016


Membru al Societății Studenților Mediciniști Iași (SSMI), m-am hotărât, pe la începutul lunii februarie, să particip la interviurile pentru voluntariat în cadrul Congressis - congresul anual organizat de coordonatorii SSMI în cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Gr. T. Popa" Iași.

Mi-a plăcut faptul că mi s-a oferit posibilitatea de a-mi alege echipa în care vreau să lucrez (Social, Secretariat, IT, Workshop-uri și Conferințe etc). Și am ales. Am aplicat pentru echipa de Workshop-uri și Conferințe ("The Hungry Goats", așa cum ne-a numit mai târziu Anca, una dintre coordonatoarele noastre).

În ultimele patru zile (21-24 aprilie 2016), am avut ocazia și onoarea să contribui la buna desfășurare a congresului. O experiență care mi-a adus în cale oameni motivați, entuziaști și muncitori. A fost fain să văd în jurul meu atâta dăruire, atâta devotament.

Sunt multe lucruri de spus despre Congressis 2016. Nu a fost doar un simplu eveniment. Congressis 2016 a însemnat un maraton de conferințe, workshop-uri și prezentări, dar și petreceri pe măsură.







Scriu despre Congressis 2016 pentru că am participat pentru prima dată în postura de voluntar în organizarea unui congres. Nu a fost ușor. Dar mi-a plăcut al naibii de mult.

În cele patru zile de congres am alergat toți dintr-o parte in alta, ne-am ascultat, ne-am ajutat, ne-am înțeles. Am fost și suntem o echipă și asta mi-a dat încredere să continui și să fiu acolo în fiecare dintre cele patru zile.

Sunt convins că anul viitor voi alege același lucru, mă voi implica în organizarea Congressis 2017 și împreună vom reuși să oferim o experiență fantastică participanților.


For those about to ‪#‎Congressis2017‬ we salute you!

luni, 25 aprilie 2016
Posted by Costin

Primul meu eveniment în calitate de blogger - Iași Blogging Tour

Bloggerii Kooperativa 2.0
Scriu pe blog din 2011. Tot felul de tâmpenii, mai mari sau mai mici. Nu contează. Scriu. Însă niciodată nu am scris un articol despre un eveniment la care să fi participat în calitate de blogger.

Săptămânile trecute scriam despre Kooperativa 2.0. Anunțam înființarea ei în Iași, o inițiativă care m-a surprins în cel mai bun mod posibil.

Între timp, în ceea ce privește blogosfera, lucrurile au început să capete contur în Iași. Au fost deja câteva evenimente, iar eu n-am vrut să le ratez pe viitoarele, astfel încât m-am înregistrat în baza de date a Kooperativei 2.0, gata să fiu personaj în cadrul evenimentelor împreună cu ai mei colegi bloggeri din Iași.

Și am să încep să-ți spun povestea primului meu eveniment în calitate de blogger, membru al Kooperativei 2.0.

Sâmbătă, ne-am adunat cu mic cu mare, bloggeri de seamă ai Kooperativei 2.0 și-am purces, răspunzând invitației primite de la Școala de Ghizi și Asociația Turistică Ghizii României (prin reprezenanții: Matei Marian, Victoria Bejan și Alexandru David), într-un tur al Iașiului, zău, de neuitat. O idee pe care am îmbrățișat-o fără să mă gândesc de două ori.

Locuiesc de doi ani în Iași, însă până sâmbăta trecută nu l-am vizitat niciodată. Pe post de turist, zic. Nu pentru că nu am avut timp, ci pentru că pur și simplu nu m-am gândit niciodată să fac asta. 

Matei ne dezvăluie o mică parte din ceea ce va urma
Matei ne-a dat întâlnire în fața Teatrului Național „Vasile Alecsandri”. Am intrat (în jur de 30 la număr) curioși și dornici să descoperim sala teatrului și istoria acestuia. 

Sala Teatrului Național e însăși un spectacol. Detaliile și decorațiunile m-au făcut să privesc minute în șir fără să scot vreun sunet. Scena era pregătită pentru o nouă repetiție, iar noi ne-am bucurat de spațiul generos și de cadrele numai bune de surprins.

Sala Teatrului Național "Vasile Alecsandri" Iași
Povestea Teatrului Național nu o cunoșteam. E surprinzătoare. Un teatru ars, o locație schimbată și noua clădire pe spațiul vechii primării. Te-am pierdut? Ei bine, te invit să vizitezi Teatrul Național și să-i deslușești povestea, căci merită.

Ora exactă la Teatrul Național Iași
Următoarea oprire a fost Primăria Iași, clădire pe care de altfel eu o văd destul des, dar nu m-am oprit să o admir niciodată, grăbit fiind să ajung la facultate. 

Sâmbătă, am avut ocazia să descopăr, prin intermediul poveștilor Victoriei, imaginea unei epoci în care Ulița Veche a Iașiului („pe Ștefan”) era și este personajul principal, iar clădirea Primăriei parte importantă din decor.

În fața Primăriei Iași
N-am stat prea mult la balul organizat la Primărie. Ne-am îndreptat spre Catedrala Romano-Catolică, un loc în care mă voi întoarce cu siguranță. Spun asta pentru că, așa cum ne-a spus domnul Emil Bejan (ghidul de la Catedrala Romano-Catolică), oricine e binevenit acolo și e un loc care m-a încarcat cu energie bună. Pe lângă liniștea și energia bună, interiorul catedralei oferă o imagine mai mult decât plăcută. 

Interiorul Catedralei Romano-Catolică din Iași
Catedrala a fost cu siguranță un obiectiv pe gustul meu. Plăcut surprins am rămas și în momentul în care, în drumul nostru spre descoperirea Iașiului, Alex ne-a povestit despre Casa Dosoftei. O casă din apropierea Palatului Culturii, cu o arhitectură puțin ieșită din comun. Dar despre această casa n-am să spun mai multe acum, căci informațiile, pe care vă invit să le descoperiți vizitând Casa Dosoftei, sunt prețioase.

În zona Palatului Culturii
Ultimul și cu siguranță cel mai așteptat obiectiv turistic a fost Palatul Culturii. M-au încercat ceva emoții, dat fiind faptul că s-a tot scris și s-a vorbit în ultima perioadă despre redeschiderea acestuia. Eram foarte curios să văd cum arată pe dinăuntru. 

Holul Palatului Culturii Iași
Detalii ale Palatului Culturii proaspăt renovat
Interior - Palatul Culturii Iași
În turnul cu ceas - Palatul Culturii
Mi-a plăcut mult interiorul Palatului și intenționez să-l revizitez. Redeschiderea Palatului pentru publicul larg va fi pe 27 aprilie 2016 - Ziua Porților Deschise la Palatul Culturii, zi în care intrarea este gratuită.

Iași Blogging Tour nu numai că a fost primul eveniment la care am participat în calitate de blogger, ci îmi va rămâne cumva în suflet și în minte ca un eveniment care mi-a făcut cunoștință cu o mică parte faină a Iașiului. 

Abia aștept să particip la următoarele evenimente cu bloggerii Kooperativa 2.0 Iași, evenimente despre care voi scrie, cu siguranță, aici pe blog.


miercuri, 20 aprilie 2016
Posted by Costin

Rețeta cu ea, cafea și încă ceva


S-au scurs rapid șapte săptămâni. Toate presărate cu teste, proiecte, momente departe de casă. Mai pe scurt, vorbesc despre seria "student la Medicină mi-s". Dar fără relevanță, când vacanța vine, căci câte au trecut și-or să mai treacă...

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la vacanță, mă apucă un dor de liniște, de munte. 

Mi-am propus să plec. Măcar pentru două-trei zile. 

O rețetă despre fericire.

Și-am să-mi iau aparatul foto, gata să adun cadre faine, demne de nostalgie. 

Prietenii mei știu că sunt fan selfie, așa că selfie-urile vor fi nelipsite. 

La rețeta în care am inclus aparatul foto, voi adăuga un termos plin cu cea mai bună cafea. Și-am s-o beau în vârf de munte, când dimineața îmi va îmbrățișa mâinile și fața cu aerul ei rece.

Voi lua cu mine fericire, pe ea.

Rețeta, așadar, cu ea, cafea și încă ceva. Fotografia mea preferată.


Gândurile mele bune de vacanță sunt completate de cei de la Komunomo (o nouă platformă socială, 100% românească, bazată pe interacțiunea dintre oameni în diverse grupuri) care desfășoară pe pagina lor un concurs de fotografie prin care m-au motivat să înscriu poze cu tema „Happy People”, ca apoi să mă aștept să fiu premiat cu vouchere F64 în valoare de: premiul I – 1000 euro, premiul II – 700 euro și premiul III – 300 euro. 

Totodată, am intrat pe pagină și am început să votez pozele înscrise în concurs, căci vor fi premiați cu produse F64 și cei care votează.

Așadar, până să vină vacanța mult așteptată, să ne înscriem la concurs și să ne fericim cu poze despre oameni fericiți, zic.

luni, 4 aprilie 2016
Posted by Costin

Se zidește Kooperativa 2.0 în Iași

sursa
M-a întrebat acum câteva luni un coleg de facultate cam care-i treaba cu blogul meu și de ce nu scriu mai des. M-am tot gândit. Astăzi știu ce să-i răspund. 

Mi-am făcut blog într-o perioadă în care credeam eu (prin 2011) că blogging-ul e un fel de caiet în care scrii ce vrei, oricând și oricum. Cred că aveam prea mult timp liber și m-am gândit că ar fi util să scriu, în speranța că voi fi citit, comentat. Astfel mi-aș fi ocupat timpul bucurându-mă de celebritate.

Glumesc, bineînțeles. Însă nu sunt departe de adevăr. Îmi vine să râd când îmi amintesc, însă așa gândeam pe atunci.

În ultimii cinci ani am citit fel și fel de bloguri. Am urmărit evoluția oamenilor pe care i-am considerat un model bun de urmat. Și mi-am dat seama că tot ce am încercat eu să fac din blogul meu era pe departe drumul potrivit. Ori drumul pe care credeam eu că o să ajung cu blogging-ul.

Relevant sau nu, atunci când mi-am dat seama că blogul meu nu e în fapt un blog, m-am hotărât să nu mai scriu. Sau cel puțin să nu îmi mai stabilesc un obiectiv până nu știu exact ce înseamnă blogging-ul. Și nu. Nu cred că există o definiție exactă sau un standard. Pur și simplu mi-am zis că atunci când cred eu că o să înțeleg ce presupune, o să mă reapuc să scriu. Să fiu online.

În toți acești ani, apariția Kooperativei 2.0 mi-a arătat o parte din ceea ce înseamnă blogosfera. Ce înseamnă să fii online cantitativ și mai ales calitativ. Evenimente, opinii mai mult sau mai puțin avizate, personalitate, muncă, perseverență, implicare, pasiune. Cam despre asta cred eu că e blogging-ul.

În speranța că o să fiu aici, urmărind zidirea Kooperativei 2.0 în Iași.
sâmbătă, 19 martie 2016
Posted by Costin

Răspunsul Ei

Hei,

Știu, ciudat, nu?

Parcă atunci când vezi un fișier denumit ”L” în calculatorul tău deja simți o mică omidă că se transformă în fluture în al tău stomăcel. Așa pățesc și eu când descopăr un nou bilețel, o nouă postare, un nou citat, toate lăsate de tine să îmi fure un zâmbet.

Te-a întrebat cineva într-un comentariu pe blog de răspunsul ”Ei”, iar acesta este doar începutul, trebuie să cauți tu să completezi povestea:

Ea, zi de zi, se îndrăgostește de El.

Au început strâmb, puțin la stânga, dus înapoi la dreapta, un mers molcom înaintaș, până când au zis că ei vor fi prioritatea.

Despre  noi zic, rău am mai făcut. Să zicem, să nu zicem, să îi așteptăm, să îi iertăm, ba hai să îi mai și ascultăm. Fiecare are o părere despre noi. Dacă ar fi să punem toate părerile într-un basm, sper să îl finalizăm și cu un sfârșit fericit, triumfător pentru iubire, dar cine știe, nu mulți și-au exprimat și părerea de final, concluzia de decor.

De asta zic, hai noi să fim noi. Noi știm.

Noi am fost acolo și aici de la început, de prima dată când a ieșit Ea de la proiect și i-a spus Lui că ar trebui să iasă cu ei. El e cel care crede că a fost luat tare la început, iar ea, știe ca el are dreptate.

Ei au trecut prin multe împreună, și-au arătat rănile de război intern încă de la început. Că a fost din nebunie curată de moment sau ceva predestinat, cine știe sau sincer, cui îi mai pasă. Tot ceea ce contează este ca unul pentru altul, fiecare dintre ei a lăsat ceva ascuns, care a fost descoperit doar de curând. 

Am descoperit ce mi-ai lăsat, doar când din EI am devenit NOI, iar din toate amintirile de prieteni le-am transformat de fapt în amintirile despre cum am ajuns noi, aceștia doi. 

L, 14.11.2015
luni, 16 noiembrie 2015
Posted by Costin

Pe cine caută - pe cine grăbește?

Sufletul Lui e complementar cu al Ei. De multe ori, Ea știe ce El simte. De fapt, așa l-a cucerit. Povestea e mult mai complexă. Sunt prea puține litere și cuvinte astăzi ca să poată fi explicată conexiunea dintre El și Ea. 

Uneori e greu de înțeles. Astăzi Ea, mâine El. Ea – persoana care s-a prins cu dinții de cărarea ce cu siguranță o va face fericită. El – confuz, cel ce apasă puternic pe asfalt și ține strâns creta între degete (creta despre care Ea i-a vorbit).

Dar n-am să-ți mai spun foarte multe despre El. E un conștient inconștient. Trăiește printre oameni frumoși ca Ea. Nu prea știe care e faza. Un sigur lucru e cert despre El în legătură cu Ea: nu știe să-i arate recunoștința, admirația, iubirea. Nu știe. Dar știe că Ea știe ce simte El. Iar dacă Ea nu știe, v-a avea grijă El să-i scrie iubirea pe un bilet și să îl lipească pe peretele din fața biroul ei, pentru că Ea, într-o lume ciudat de frumoasă pentru El, va știi că două cuvinte simple ascund o legătură puternică, de neexplicat. 

Ea - pași hotărâți, drepți, siguranță, hotărâre, clipă, spate și bătăi de inimă, gând de dimineață, privire uimită, dedicată, sport, ambiție, perseverență, dăruire, iubire, ajutor, suport, gând, ochi, rânduri scrise, dincolo de cuvinte, aer, idee, fericire, 22, călătorie fără așteptări, explorare, curaj, motivul Lui. 

Oricât ai încerca să-ți programezi timpul, niciodată nu va face ce vrei tu. Simplu. E încăpățânat. Se face nevăzut. Te întrebi ce se întâmplă, unde e, când a trecut?

Nu îl pomenești o secundă și se retrage. Nu-l mai simți. Se întoarce atunci când gândurile tale se întorc în inconștient. Atunci când tu vorbești cu tine. Atunci când îl chemi. 

Timpul e aici când ajungi să vorbești despre el. Timpul e acum. Timpul nu trece. Tu treci prin timp. Timpul e călătoria ta.

Atunci când ai nevoie să știi ce se întâmplă cu exactitate. Când iei o hotărâre, trebuie să fii sigur și ai nevoie de timp. Trebuie să fii sigur că e cea mai bună opțiune pentru tine. 

Ai răbdare. Trebuie să ai răbdare și analizezi posibilitățile. Câteodată e bine să te iei după instinct, câteodată nu. O analiză prea riguroasă te va încurca. Spontaneitatea e cea mai bună opțiune.

Dar ia-ți timp. Fă-ți timp să vezi, să simți, să păstrezi.

Pe cine caută - pe cine grăbește? Să grăbească până găsește. Mi-am numărat degetele acum. Sunt toate, dacă n-ar lipsi – în plus amestecate și uitate. Traversezi pe cine caută: Tu cu degetul să mi-l arăți, i-am zis, iar de-ți lipsește, scuipă-i o cale.
sâmbătă, 14 noiembrie 2015
Posted by Costin

Să ne calmăm puțin


Apa e destul de rece. Îmi țin respirația. O arunc peste ochii întredeschiși. Mă uit în oglindă. Mă privesc. Zâmbesc. Mă știu, mă cunosc. Nu m-am simțit niciodată în acest fel.

Încerc să îmi găsesc cuvintele potrivite. Nu vreau să exagerez. Nu vreau să spun, în fapt, ce simt. Pentru că nici nu aș avea cum. Sunt pur și simplu momente când simți că simți ce simți, dar nu ai cuvinte să spui ce simți. Pentru că unele lucruri sunt inexplicabile. Pentru că o explicație nu ar schimba nimic.

De fapt, mă simt atât de. Sunt atât de.

Știi... Nu caut nimic. Nu am căutat niciodată nimic. Am vrut pur și simplu să se întâmple. Mi-am dorit. Am crezut. Și mi-am închipuit că jumătatea există într-un fel. Dar chiar și-așa. Niciodată nu am înțeles ce înseamnă cu adevărat asta. Ce înseamnă să cunoști și să simți complementaritatea.

Poate că o să spui că e devreme. Nu știu. Probabil. Dar sunt fericit. Trebuie să o spun. Sunt fericit!

Apa e foarte rece. Apa îmi face cunoștință cu realitatea. O realitate în care eu sunt al tău, iar tu ești a mea. O scriu cu încredere, pentru că privesc în ochii tăi și mă văd mai eu, mai curajos, mai motivat, mai responsabil ca niciodată.

Ce urmează? Nu vreau să știu, nu vreau să mă gândesc. Să ne oprim din a studia ceva ce credeam că noi cunoaștem. Nu știm nimic în fapt. Acum simt. Sper că și tu.

Să ne calmăm puțin, ce zici?
luni, 9 noiembrie 2015
Posted by Costin
Tag :

Nevoia caută mereu altundeva


Pentru mine familia înseamnă totul. E o interdependenţă. Familia reprezintă pentru mine ceea ce reprezintă acoperişul pentru o casă. Sunt convins că un acoperiş potrivit oferă unei case stabilitate şi protecţie, aşa cum o familie unită îmi oferă mie încredere, sprijin şi înţelegere.

Cred că un acoperiş nepotrivit, ori o casă construită prost, se va deteriora și se va distruge în scurt timp. Analog, o familie destrămată nu-mi va deschide calea către o viaţă liniştită, prosperă și oportună pentru înţelegerea valorilor morale şi câştigarea virtuţilor.

Scriu astăzi, așadar, despre casa și familia mea.

O cugetare japoneză spune că acela care mai degrabă zâmbește decât să răcnească este întotdeauna cel puternic. Vecinii mei nu au auzit de această cugetare. Nu încă.

Eu și părinții mei suntem familiarizați cu certurile lor zilnice. Confortul familiei mele este limitat, întrucât depinde și de controlul acustic și de atenuarea zgomotului din jurul casei. În cazul nostru acestea lipsesc cu desăvârșire.

Din păcate, locuim într-un bloc construit înainte de revoluție. Pereții sunt subțiri și cele mai mici zgomote ne perturbă liniștea. Dacă pereții locuinței ar fi fost dimensionați corect și construiți dintr-un BCA bun absorbant al sunetului, ne-am fi "bucurat" în liniște de certurile vecinilor. Cel mai probabil și vecinii noștri ar fi fost mulțumiți. Nu știu.

Până una alta, așteptăm cu interes schimbarea anotimpurilor. Căci frigul nu e cel mai bun prieten al nostru. Datorită pierderilor mari de căldură, generate de conductivitatea termică crescută și de rezistența termică mică a blocului, iarna facturile noastre sunt tot mai mari.

Suntem îndrăgostiți de vară. Dar și asta are o limită. Nu suntem tocmai fericiți atunci când suntem copleșiți de soarele mult prea puternic.

Și uite așa revin la blocul nostru, martor al revoluției.

Aș vrea ca vara pereții casei noastre să ne asigure protecția împotriva pătrunderii căldurii. Să limiteze transferul de căldură. Să ne bucurăm de colțul nostru de răcoare și vara să fie suportabilă. Căci răcoarea în timpul caniculei e liniștea pe care noi o căutăm vara.

Visăm la o astfel de casă, o locuință cu un design plăcut și util, un mediu de viață sănătos și sigur. Visăm să putem economisi energie iarna și în același timp să ne asigurăm un confort termic ridicat vara... Să nu mai spun că n-ar fi rău ca sunetele neplăcute să stea departe de casa noastră.

În acest sens, cei de la Macon ne oferă CASA Plus, un pachet de materiale, servicii și, mai ales, beneficii.

Călătoria Macon, începută acum mai bine de 50 de ani, continuă astăzi cu forță și pasiune pentru construcții.

CASA Plus înseamnă 7 beneficii de la Macon. CASA Plus înseamnă protecție împotriva frigului din timpul iernii și împotriva căldurii din timpul verii, dar și protecție împotriva zgomotelor nedorite. CASA Plus promite protecția mediului și protecția față de creșterile de preț la utilități, precum și protecție în caz de incendii și în cazul cutremurelor.

M-am gândit: Nevoia caută mereu altundeva. Să fie cu noroc pentru mine, cel din viitor, care va trăi în CASA Plus.
marți, 13 octombrie 2015
Posted by Costin

Popular Post

Blogger templates

Labels

- Copyright © Costin Chirica -Metrominimalist- Powered by Blogger - Designed by Johanes Djogan -